joi, 23 aprilie 2009
miercuri, 22 aprilie 2009
Au trecut si preselectiile...
Au trecut preselectiile, din pacate nu am trecut si noi de ele, dar asta e, probabil ca cei mai buni au mers mai departe. Vreau sa ii felicit pe colegii mei pentru participare, pentru entuziasm si pentru implicare, stiu ca a fost greu sa se imparta intre serviciu, cursurile la masterat si proiect dar eu zic ca a meritat. A fost o experienta interesanta, ne-am cunoscut mai bine, am trecut peste divergente de opinii si, in final, chiar daca nu am ajuns in finala, eu zic ca a meritat.
Ieri la preselectii a fost bine, am avut putine emotii insa ne-am destins cat am asteptat sa intram, ne-am amuzat si zic eu am avut o atitudine de invingatori. Prezentarea a fost altfel decat ma asteptam eu, nu am vorbit decat noi, nu ni s-au pus intrebari, mi-ar fi placut sa fie putin mai interactiva, nu asa de rigida. In rest, ne-am descurcat bine dat fiind faptul ca nu am avut foarte mult timp la dispozitie sa pregatim campania, noi avand niste mici probleme organizatorice. Mi-am pastrat rolul de "optimista" a echipei si cred ca din fiecare experienta avem ceva de invatat. Imi felicit inca o data colegii pentru daruire, felicitari celor care s-au calificat in finala si multa bafta! Echipa The Advocates multumeste Olimpiadelor Comunicarii ca i-a dat sansa sa pledeze pentru cauza ei!
Preselectii
Ne-am invartit pe-acolo vreo 10min pana am reusit sa gasim locul cu pricina, erau niste sageti pe garduri dar erau cam micute si le-am ratat initial. Intr-un final am ajuns, a venit si Adriana cu ~10min intarziere... apoi am asteptat... si am asteptat. Initial trebuia sa intram la 11:52, practic am intrat la 12:30... ceea ce este foarte ciudat din moment ce time tableul facut de organizatori era foarte strict. Eh... spiritul balcanic nu se dezminte ; ).
Inafara de asta organizarea a fost ok, chiar buna. Multi participanti, multe fete, multe emotii si multi voluntari, asta am vazut. Eram uimit cum majoritatea echipelor prezente in sala de asteptare erau foarte concentrati si repetau de zor ceea ce aveau sa spuna in timpul interviului. Noi eram calmi, poate prea calmi si ne tineam de glume fiind relativ detasati ceea ce mi-a placut foarte mult. A venit un stres (un tip cu un aparat care vroia sa ne streseze, ma rog no chance) si ne-a facut niste poze, daca o sa le gasesc pe undeva le postez aici. Cat am stat in sala de asteptare am aflat cateva lucruri de o importanta cruciala pentru existenta mea si a omenirii: Ionela e Adriana si Adriana e Ionela (serios...), Georgiana e politehnista (chiar mai serios) si Claudia e batausa (destul de serios).
Apoi am intrat la interviu plini de entuziasm. O sala mare in care erau 5 scaune pentru noi, o masa si 3 scaune pe care stateau cele 3 tipe care faceau parte din juriu. Nu foarte primitor decorul, parea a sala de judecata unde noi eram acuzatii iar "judecatoarele" aveau niste figuri impasibile. Ne-am apucat si am prezentat planul si am facut-o chiar foarte bine, eu unul sunt mandru de colegele mele pentru asta. Am fost fluenti, fiecare a vorbit cand trebuia (nu ne-am incalecat), am atins tot ce era important. Serios, sunt foarte multumit... defapt nu multimit ci chiar bucuros de prestatia noastra. Nu ca n-as fi avut asteptari inalte dar a iesit chiar mai bine decat ma asteptam.
Probabil singurul inconvenient a fost timpul foarte scurt. Am fi vrut sa spunem mai multe si eventual sa primim intrebari din partea juriului. N-a fost sa fie, a venit o fata draguta pe nume Valentina care ne-a spus ca a expirat timpul si ca trebuie sa ne oprim... poate daca am mai fi avut 5 minute la dispozitie... dar n-am avut. Eu m-am simtit bine si consider ca a meritat experienta.
Din nefericire nu ne-am calificat in finala :(. Probabil ca planul nostru nu a fost pe placul doamnelor din juriu, sau exista anumite puncte pe care le-am ratat.... am dat ceva in bara, nu stiu ce. Sincer mi-ar fi placut sa primim un mail cu feedback (pe langa cel general cu note al Corinei) chiar de la juriu pentru a sti exact unde am gresit si la ce trebuie sa mai lucram data viitoare. Cu riscul de a ma repeta... a fost o experienta interesanta si consider ca timpul alocat acestui proiect nu a fost pierdut ci investit. Recunosc ca sunt un pic dezamagit de rezultat (deloc de prestatia echipei) but show must go on :).
Le uram mult succes tuturor echipelor finaliste, may the force be with you :D. Si poate ne vom intalni din nou, la conferinte sau anul viitor :).
Inafara de asta organizarea a fost ok, chiar buna. Multi participanti, multe fete, multe emotii si multi voluntari, asta am vazut. Eram uimit cum majoritatea echipelor prezente in sala de asteptare erau foarte concentrati si repetau de zor ceea ce aveau sa spuna in timpul interviului. Noi eram calmi, poate prea calmi si ne tineam de glume fiind relativ detasati ceea ce mi-a placut foarte mult. A venit un stres (un tip cu un aparat care vroia sa ne streseze, ma rog no chance) si ne-a facut niste poze, daca o sa le gasesc pe undeva le postez aici. Cat am stat in sala de asteptare am aflat cateva lucruri de o importanta cruciala pentru existenta mea si a omenirii: Ionela e Adriana si Adriana e Ionela (serios...), Georgiana e politehnista (chiar mai serios) si Claudia e batausa (destul de serios).
Apoi am intrat la interviu plini de entuziasm. O sala mare in care erau 5 scaune pentru noi, o masa si 3 scaune pe care stateau cele 3 tipe care faceau parte din juriu. Nu foarte primitor decorul, parea a sala de judecata unde noi eram acuzatii iar "judecatoarele" aveau niste figuri impasibile. Ne-am apucat si am prezentat planul si am facut-o chiar foarte bine, eu unul sunt mandru de colegele mele pentru asta. Am fost fluenti, fiecare a vorbit cand trebuia (nu ne-am incalecat), am atins tot ce era important. Serios, sunt foarte multumit... defapt nu multimit ci chiar bucuros de prestatia noastra. Nu ca n-as fi avut asteptari inalte dar a iesit chiar mai bine decat ma asteptam.
Probabil singurul inconvenient a fost timpul foarte scurt. Am fi vrut sa spunem mai multe si eventual sa primim intrebari din partea juriului. N-a fost sa fie, a venit o fata draguta pe nume Valentina care ne-a spus ca a expirat timpul si ca trebuie sa ne oprim... poate daca am mai fi avut 5 minute la dispozitie... dar n-am avut. Eu m-am simtit bine si consider ca a meritat experienta.
Din nefericire nu ne-am calificat in finala :(. Probabil ca planul nostru nu a fost pe placul doamnelor din juriu, sau exista anumite puncte pe care le-am ratat.... am dat ceva in bara, nu stiu ce. Sincer mi-ar fi placut sa primim un mail cu feedback (pe langa cel general cu note al Corinei) chiar de la juriu pentru a sti exact unde am gresit si la ce trebuie sa mai lucram data viitoare. Cu riscul de a ma repeta... a fost o experienta interesanta si consider ca timpul alocat acestui proiect nu a fost pierdut ci investit. Recunosc ca sunt un pic dezamagit de rezultat (deloc de prestatia echipei) but show must go on :).
Le uram mult succes tuturor echipelor finaliste, may the force be with you :D. Si poate ne vom intalni din nou, la conferinte sau anul viitor :).
marți, 21 aprilie 2009
Success!
Tocmai am terminat bugetul si calendarul, detaliat si complet. Suntem economi, ce ramane din bani ii furam ca doar suntem romani (trist... trist).
Titlul (success - a se pronunta dexter style) imi aduce aminte de poza asta:
Mi-e somn, m-am trezit acum ~2 ore sa fac bugetul. Ma duc sa mai dorm 2 ore. Ne vedem mai tarziu, pe la 11... sper sa fie distractiv.
Apropo, in engleza success se pronunta cam ca sucks ass. Success can always turn into a failure...
Titlul (success - a se pronunta dexter style) imi aduce aminte de poza asta:
Mi-e somn, m-am trezit acum ~2 ore sa fac bugetul. Ma duc sa mai dorm 2 ore. Ne vedem mai tarziu, pe la 11... sper sa fie distractiv.
Apropo, in engleza success se pronunta cam ca sucks ass. Success can always turn into a failure...
Back in black
Arata decent rapidurile astea noi, dar tot ca un melc schiop se misca.
Acum doua zile mi-a cazut un carabus in cap. Insecte proaste.
Nu reusesc sa inteleg de ce multi oameni mananca si beau pana li se face rau, acest fenomen chiar depaseste puterea mea de comprehensie. Aia cu bautu' e veche si m-am obisnuit cu ea dar cu mancatul care-i treaba? De ce sa bagi mancare-n tine pana dai p-afara? Nu mai bine mananci cat sa-ti treaca foamea si sa te simti bine pe urma? E asa distractiv sa bagi in tine pana crapi iar apoi sa iei triferment ca sa-ti mai treaca raul? Si nu se poate spune ca nu se asteapta sa le fie rau, ei stiu foarte bine ce o sa se intample dar totusi continua...
Intotdeauna de sarbatori oamenii fac la fel, pastele si craciunul au devenit un fel de sarbatori ale mancatului. Oamenii astia nu mananca decat de sarbatori?
Ah... si ce oameni credinciosi. Toti tin post, cata ipocrizie. Foarte urat din partea mea ca nu postesc de la mancare. De ce sa nu mananci carne o saptamana daca iti pastrezi aceleasi ganduri negative?
Peste vreo ora ne intalnim la un suc ca sa stabilim ultimele detalii pentru maine. Sincer mi-e somn, foarte somn chiar, asa ca am sa beau o cafea... sau poate ca am s-o beau inainte sa plec. Sper sa nu ploua azi.
Acum doua zile mi-a cazut un carabus in cap. Insecte proaste.
Nu reusesc sa inteleg de ce multi oameni mananca si beau pana li se face rau, acest fenomen chiar depaseste puterea mea de comprehensie. Aia cu bautu' e veche si m-am obisnuit cu ea dar cu mancatul care-i treaba? De ce sa bagi mancare-n tine pana dai p-afara? Nu mai bine mananci cat sa-ti treaca foamea si sa te simti bine pe urma? E asa distractiv sa bagi in tine pana crapi iar apoi sa iei triferment ca sa-ti mai treaca raul? Si nu se poate spune ca nu se asteapta sa le fie rau, ei stiu foarte bine ce o sa se intample dar totusi continua...
Intotdeauna de sarbatori oamenii fac la fel, pastele si craciunul au devenit un fel de sarbatori ale mancatului. Oamenii astia nu mananca decat de sarbatori?
Ah... si ce oameni credinciosi. Toti tin post, cata ipocrizie. Foarte urat din partea mea ca nu postesc de la mancare. De ce sa nu mananci carne o saptamana daca iti pastrezi aceleasi ganduri negative?
Peste vreo ora ne intalnim la un suc ca sa stabilim ultimele detalii pentru maine. Sincer mi-e somn, foarte somn chiar, asa ca am sa beau o cafea... sau poate ca am s-o beau inainte sa plec. Sper sa nu ploua azi.
luni, 20 aprilie 2009
un vechi prieten
Acum de sarbatori am fost in vizita la parintii mei.. in orasul meu natal... locul unde mi-am petrecut copilaria si o buna parte din adolescenta...A fost frumos... oraselul de provincie mai putin poluat decat capitala...prietenii cu care m-am intalnit.. parintii si intreaga atmosfera de sarbatoare si de primvara m-au ajutat sa-mi incarc bateriile cu optimism si buna dispozitie pentru o buna perioada...
Dar toata aceasta euforie a fost umbrita si de putina melancolie.... m-am intalnit cu un prieten foarte vechi pe care nu-l mai vazusem de mult si despre care nu stiam mare lucru... La intalnirea am avut un flash back in adolescenta mea... el a fost martorul iubirilor mele, petrecerilor date acasa ori de cate ori parintii plecau din oras...stie de fiecare data cand am plans .. cand am ras.. si mai ales de cate ori m-am certat cu sora mea...stie de primul baiat din viata mea...de toate intalnirile secrete...stie despre tot efortul pe care l-am depus sa invat pentru bac sa intru la facultate...
A fost o perioada si la mine la Bucuresti... a facut parte din viata mea si aici.. a stiu cat de greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu locul acesta mare.. aglomerat... plin de necunoscuti...
Acum incerc sa imi amintesc cum a disprut totusi din viata mea...Nu l-am uitat pentru ca nu mi-a mai pasat sau pentru ca am fost acaparata de toata agitatia bucuresteana... Stiu de ce s-a intamplat... Pur si simplu s-a stricat... pentru ca era prea batran...TELEVIZORUL fusese cumparat prin '90 si ceva.. e chiar prea batran.. si totusi am realizat ca nu pot sa renunt la el.. asa ca acum sta intr-un colt in vechea mea camera asteptand sa fie martorul altor intamplari...dar nu mai poate... a inchis ochii...E momentul sa nu mai pastrez decat aminitirile.. iar obiectl parfuit sa meraga la un loc de odihna mai bun...la un centru de reciclat....
Dar toata aceasta euforie a fost umbrita si de putina melancolie.... m-am intalnit cu un prieten foarte vechi pe care nu-l mai vazusem de mult si despre care nu stiam mare lucru... La intalnirea am avut un flash back in adolescenta mea... el a fost martorul iubirilor mele, petrecerilor date acasa ori de cate ori parintii plecau din oras...stie de fiecare data cand am plans .. cand am ras.. si mai ales de cate ori m-am certat cu sora mea...stie de primul baiat din viata mea...de toate intalnirile secrete...stie despre tot efortul pe care l-am depus sa invat pentru bac sa intru la facultate...
A fost o perioada si la mine la Bucuresti... a facut parte din viata mea si aici.. a stiu cat de greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu locul acesta mare.. aglomerat... plin de necunoscuti...
Acum incerc sa imi amintesc cum a disprut totusi din viata mea...Nu l-am uitat pentru ca nu mi-a mai pasat sau pentru ca am fost acaparata de toata agitatia bucuresteana... Stiu de ce s-a intamplat... Pur si simplu s-a stricat... pentru ca era prea batran...TELEVIZORUL fusese cumparat prin '90 si ceva.. e chiar prea batran.. si totusi am realizat ca nu pot sa renunt la el.. asa ca acum sta intr-un colt in vechea mea camera asteptand sa fie martorul altor intamplari...dar nu mai poate... a inchis ochii...E momentul sa nu mai pastrez decat aminitirile.. iar obiectl parfuit sa meraga la un loc de odihna mai bun...la un centru de reciclat....
vineri, 17 aprilie 2009
De ce-mi place Pastele
Nu voi scrie aici bla bla-uri despre semnificatia spirituala a acestei sarbatori, unii o resimt, altii nu, pentru mine este bine inradacinata inca de cand eram mica motiv pentru care nu simt nevoia nici sa vorbesc, nici sa scriu "laudativ" despre cum simt eu aceasta sarbatoare, prefer sa pastrez acest lucru pentru sufletul meu.
Vroiam insa sa ma refer la celelalte motive, nereligioase, pentru care imi place Pastele:
imi place pentru ca nu trebuie sa alerg ca nebuna prin magazine dupa cadouri, pentru mine Iepurasul nu are nicio semnificatie;
imi place pentru ca s-a eliberat traficul in Bucuresti, ca este liber in metrou si nu se mai calca lumea in picioare in 41
imi place pentru ca ma intalnesc cu cei dragi mie, cu familia reunita
imi place pentru ca merg la bunicii mei si mananc un drob foarte gustos
imi place pentru ca ma relaxez, pentru ca ma bucur de primavara, de vremea frumoasa si uit de stres
imi place pentru ca merg la biserica impreuna cu bunica, asa cum faceam cand eram mica
si mai e un motiv pentru care imi place: pentru ca imediat dupa Paste, adica miercuri, vom merge la preselectie la Olimpiade si sunt foarte nerabdatoare sa traiesc aceasta experienta.
Vroiam insa sa ma refer la celelalte motive, nereligioase, pentru care imi place Pastele:
imi place pentru ca nu trebuie sa alerg ca nebuna prin magazine dupa cadouri, pentru mine Iepurasul nu are nicio semnificatie;
imi place pentru ca s-a eliberat traficul in Bucuresti, ca este liber in metrou si nu se mai calca lumea in picioare in 41
imi place pentru ca ma intalnesc cu cei dragi mie, cu familia reunita
imi place pentru ca merg la bunicii mei si mananc un drob foarte gustos
imi place pentru ca ma relaxez, pentru ca ma bucur de primavara, de vremea frumoasa si uit de stres
imi place pentru ca merg la biserica impreuna cu bunica, asa cum faceam cand eram mica
si mai e un motiv pentru care imi place: pentru ca imediat dupa Paste, adica miercuri, vom merge la preselectie la Olimpiade si sunt foarte nerabdatoare sa traiesc aceasta experienta.
De ce?
De ce miercuri? Adica la doar 3 zile dupa paste. In mod normal atunci avem vacanta... nu se putea mai spre sfarsitul saptamanii or something? Adica... va trebui sa ma intorc marti :(... in fine...
De ce sunt pe site trecut ca maestru bucatar? Eu sunt maestru cofetar nicidecum maestru bucatar! Este o mare diferenta intre cele doua si eu habar n-am sa gatesc, in schimb fac cele mai bune dulciuri si indulcesc lumea folosindu-ma de skill-urile mele indelung exersate. Voi scrie o carte pe aceasta tema, arta de a indulci. O voi scrie mai tarziu, mult mai tarziu... cand eu n-o sa mai fiu (acu v-ati prins ce/cum indulcesc?... hint: vank).
De ce sunt oamenii prosti? Adica aseara ma intorceam pe jos de la gara (eu stau in tineretului) cu un bun prieten, stateam de vorba. La un moment dat, intre izvor si unirii pe cursul dambovitei vin 3 tigani cu texte expirate "salut frate ce mai faci? ma mai tii minte? am si eu o rugaminte, da si mie telefonul sa sun pe cineva... ca tre sa ma intalnesc cu o tipa (evident alta formulare) belea si mi-a murit bateria la telefon, hai te rog ca iti dau cartela mea" si alte faze d-astea care ma lasa rece... am auzit-o de prea multe ori ca sa-mi mai starneasca vreo reactie, chiar imi venea sa le zic ceva de genul "vrei sa chem politia?" probabil mi-ar fi replicat "de ce frate, care-i treaba? ti-am cerut sa ma ajuti si pe mine ca suntem baieti buni ce dracu doar nu crezi ca vreau sa-ti fur telefonu, uite am si eu doua" si probabil ar fi ramas mut cand ar fi auzit motivul "eu chem politia, nu de alta dar esti mai prost decat prevede legea". N-am facut asta, nu stiam ce reactie ar avea iar unul dintre ei se juca cu un fluturas. Am mers mai departe, s-au tinut dupa noi, intr-un final cred ca vroiau sa ne atace in parcul de la izvor dar am mers cam repede si ca sa ne prinda ar fi trebuit sa fuga. Eram cu Vlad. El era inarmat, chestia asta s-ar fi incheiat foarte trist.
Acum trebuie sa ma intorc la bagajat, bagajez de vreo juma de ora si tot nu-s gata, poate din cauza ca scriu asta in loc sa asez lucrurile. Ma intorc marti, i hope you miss me, lol. Cya.
De ce sunt pe site trecut ca maestru bucatar? Eu sunt maestru cofetar nicidecum maestru bucatar! Este o mare diferenta intre cele doua si eu habar n-am sa gatesc, in schimb fac cele mai bune dulciuri si indulcesc lumea folosindu-ma de skill-urile mele indelung exersate. Voi scrie o carte pe aceasta tema, arta de a indulci. O voi scrie mai tarziu, mult mai tarziu... cand eu n-o sa mai fiu (acu v-ati prins ce/cum indulcesc?... hint: vank).
De ce sunt oamenii prosti? Adica aseara ma intorceam pe jos de la gara (eu stau in tineretului) cu un bun prieten, stateam de vorba. La un moment dat, intre izvor si unirii pe cursul dambovitei vin 3 tigani cu texte expirate "salut frate ce mai faci? ma mai tii minte? am si eu o rugaminte, da si mie telefonul sa sun pe cineva... ca tre sa ma intalnesc cu o tipa (evident alta formulare) belea si mi-a murit bateria la telefon, hai te rog ca iti dau cartela mea" si alte faze d-astea care ma lasa rece... am auzit-o de prea multe ori ca sa-mi mai starneasca vreo reactie, chiar imi venea sa le zic ceva de genul "vrei sa chem politia?" probabil mi-ar fi replicat "de ce frate, care-i treaba? ti-am cerut sa ma ajuti si pe mine ca suntem baieti buni ce dracu doar nu crezi ca vreau sa-ti fur telefonu, uite am si eu doua" si probabil ar fi ramas mut cand ar fi auzit motivul "eu chem politia, nu de alta dar esti mai prost decat prevede legea". N-am facut asta, nu stiam ce reactie ar avea iar unul dintre ei se juca cu un fluturas. Am mers mai departe, s-au tinut dupa noi, intr-un final cred ca vroiau sa ne atace in parcul de la izvor dar am mers cam repede si ca sa ne prinda ar fi trebuit sa fuga. Eram cu Vlad. El era inarmat, chestia asta s-ar fi incheiat foarte trist.
Acum trebuie sa ma intorc la bagajat, bagajez de vreo juma de ora si tot nu-s gata, poate din cauza ca scriu asta in loc sa asez lucrurile. Ma intorc marti, i hope you miss me, lol. Cya.
joi, 16 aprilie 2009
Cine's The Advocates
"Daca as fi un film, numele meu ar fi A walk to remember, daca as fi o carte m-as numi Trei intr-o barca, daca as fi un oras cu siguranta ca numele meu ar fi Bruxelles, cum nu sunt decat un OM, pot spune ca sunt realista, sincera, privesc mereu partea plina a paharului si partea frumoasa a oamenilor " (Claudia- Avocata optimista)
"Daca as scrie pentru o revista, s-ar numi - "Madame Figaro". Daca as putea lucra oriunde - IDEO Deep Dive - pentru ca esteticul trebuie sa aiba o latura functionala. As face o campanie de integrare / educare a populatiei rrome - e doar o chestiune de timp pana ne vor depasi numeric. " (Adriana- Avocata sol major)
“Suntem rezultatul experientelor prin care trecem” – acesta este motto-ul dupa care ma ghidez si motivul pentru care cred ca fiecare dintre noi e astazi ceea ce a gandit ieri si va fi maine ceea ce a gandit azi.Sunt ambitioasa, perseverenta, dar si perfectionista…si-mi place enorm sa calatoresc" (Georgiana- avocata cu ochi caprui)
"Sunt o persoana vesla, sociabila si comunicativa. In fiecare zi ma trezesc cu dorinta de a face lucruri noi. Nu pot sa stau locului o clipa si as incerca mereu sporturi extreme. Proiectul preferat: pomovarea Romaniei din punct de vedere turistic - e prea frumoasa tara sa o lasam in anonimat!" (Ionela- avocata stagiara)
"Unii spun "gandesti deci existi", eu am indoieli deci este posibil sa exist.. " (Daniel- maestru cofetar)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
