Acum de sarbatori am fost in vizita la parintii mei.. in orasul meu natal... locul unde mi-am petrecut copilaria si o buna parte din adolescenta...A fost frumos... oraselul de provincie mai putin poluat decat capitala...prietenii cu care m-am intalnit.. parintii si intreaga atmosfera de sarbatoare si de primvara m-au ajutat sa-mi incarc bateriile cu optimism si buna dispozitie pentru o buna perioada...
Dar toata aceasta euforie a fost umbrita si de putina melancolie.... m-am intalnit cu un prieten foarte vechi pe care nu-l mai vazusem de mult si despre care nu stiam mare lucru... La intalnirea am avut un flash back in adolescenta mea... el a fost martorul iubirilor mele, petrecerilor date acasa ori de cate ori parintii plecau din oras...stie de fiecare data cand am plans .. cand am ras.. si mai ales de cate ori m-am certat cu sora mea...stie de primul baiat din viata mea...de toate intalnirile secrete...stie despre tot efortul pe care l-am depus sa invat pentru bac sa intru la facultate...
A fost o perioada si la mine la Bucuresti... a facut parte din viata mea si aici.. a stiu cat de greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu locul acesta mare.. aglomerat... plin de necunoscuti...
Acum incerc sa imi amintesc cum a disprut totusi din viata mea...Nu l-am uitat pentru ca nu mi-a mai pasat sau pentru ca am fost acaparata de toata agitatia bucuresteana... Stiu de ce s-a intamplat... Pur si simplu s-a stricat... pentru ca era prea batran...TELEVIZORUL fusese cumparat prin '90 si ceva.. e chiar prea batran.. si totusi am realizat ca nu pot sa renunt la el.. asa ca acum sta intr-un colt in vechea mea camera asteptand sa fie martorul altor intamplari...dar nu mai poate... a inchis ochii...E momentul sa nu mai pastrez decat aminitirile.. iar obiectl parfuit sa meraga la un loc de odihna mai bun...la un centru de reciclat....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu